Mănăstirea Curchi este așezată la liziera unei păduri în valea râului Vatici. Ea a avut mai multe edificii ecleziastice: biserica de lemn Sfântul Dumitru, construită la finele anilor ’60 ai sec. XVIII de Iordache Curte (astăzi inexistentă), biserica Nașterii Maicii Domnului (1808–1810) ctitorită de Theodor Sabău (astăzi inexistentă), biserica Sfântul Dumitru, zidită în 1844, biserica de vară Nașterea Maicii Domnului, edificată în anii 1865–1872, biserica de iarnă Sfântul Nicolae, ridicată în 1936, dar finisată în 2005, și biserica cimitirială Toți Sfinții (1910).

Pe teritoriul mănăstirii sunt amplasate stăreția, casa arhiereului, casa mitropolitului, biblioteca, muzeul, arhondaricul, trapeza, bucătăria, corpurile de chilii, poarta-clopotniță și o serie de construcții auxiliare. Actuala biserică de vară a mănăstirii Curchi cu hramul Nașterea Maicii Domnului a apărut după demolarea ctitoriei lui Theodor Sabău38. Proiectul edificiului de cult a fost elaborat de arhitectul Comisiei basarabene a construcțiilor și drumurilor Lavrenti Lozinschi39, care a utilizat desenele tehnice ale bisericii Sfântul Andrei Întâiul Chemat din Kiev, edificată de renumitul arhitect Francesco Bartolomeo Rastrelli40. Ultimul obiectiv de cult este o replică a Catedralei mănăstirii Smolny din Sankt Petersburg construită de același autor.

Planul edificiului combină nucleul octogonal al navei, flancat de patru turnuri dispuse diagonal, cu două spații amplasate pe aceeași axă longitudinală: altarul și pronaosul41. Altarul este însoțit de două pastoforii aflate la primul nivel al turnurilor de nord-est și sud-est. Turnul de nord-vest găzduiește scara spiralică, care urcă în cor și în camera clopotelor. Centrul de interes spațial major delimitat de patru pile angajate este dominat de un înalt tambur cilindric, acoperit cu o cupolă sferică, iar pridvorul dispune de o boltă încrucișată. Arhitectura clădirii ține de stilul baroc rus. În interiorul turlei, între volutele capitelurilor pilaștrilor geminați sunt plasate reprezentările sculpturale ale heruvimilor. Aceleași ființe cu chip de copii și au aripi se regăsesc în decorația exterioară a bisericii incluse în cartușe reliefate, împodobite cu frunze, flori și vrejuri.

Fațadele edificiului de cult sunt ritmate printr-o succesiune de elemente verticale: pilaștri de colț cu capiteluri corintice din primul registru, pilaștri geminați cu imposte de pe tamburul turlei principale și coloane angajate cu capiteluri de ordin toscan așezate pe piedestale bombate de pe cele patru turnuri. O cornișă amplă, supraînălțată de frontoane în arc de cerc, încununează corpul edificiului ecleziastic. Sunt utilizate câteva tipuri de ferestre și deschideri: unele având montanți în formă de pilaștri și coronamente semicirculare reliefate cu un bogat decor vegetal surmontate de cornișe curbliniare sau cornișe cu volute, altele conținând ancadramente profilate, mult mai modeste, deasupra cărora este plasat un ornament vegetal modest și el. Sub plăcile pervazurilor se pot vedea elemente sculpturale simetrice, în care unduiesc linii curbe și contracurbe. Toate învelitorile turlelor, în două registre, sunt de inspirație barocă. Atât volumul bisericii, cât și partea inferioară a învelitorii turlei principale sunt străpunse de ferestre circulare cu elemente de tâmplărie, care imită „roata norocului”. Coloristica edificiului de cult propune o tratare bicromă contrastantă, specifică barocului rus: fundalul roșu-închis, pe care se evidențiază detaliile arhitecturale și decorative albe.

Actuala biserică de iarnă Sfântul Nicolae reprezintă o construcție de plan cruciform compusă din altar, naos și pronaos. Între brațele crucii sunt plasate încăperile auxiliare: în partea de est – proscomidia și diaconiconul, iar în cea de est – casa scării și anexele. Intrarea principală este articulată de două coloane cu piedestale și un fronton curbliniar. Spațiul central este încoronat de o turlă sprijinită prin intermediul pendentivilor triunghiulari sferici pe patru arce în plin cintru, reciproc perpendiculare. Tamburul acesteia, perforat de ferestre alungite arcuite, este acoperit cu o cupolă sferică. În exterior, formele rotunjite ale ferestrelor sunt reluate de cornișă cu profiluri în retragere și partea inferioară a învelitorii, iar brațele crucii sunt puse în evidență prin frontoane circulare. La joncțiunea brațelor se află patru turle cu învelitori în formă de coif. Arhitectura edificiului este subliniată prin detalii de inspirație neobizantină: capitelurile sfero-cubice, cornișa turlei principale alcătuită dintr-o suită de muluri arcuite, ferestrele grupate câte trei, cea de mijloc depășindu-le în înălțime pe cele laterale, toate plasate în aceeași nișă, coronamentul ferestrelor în formă de potcoavă reliefată ș.a. Amintim că un alt proiect al acestei biserici de iarnă, elaborat în 1911, aparține arhitectului basarabean Nicolae Țiganco, dar proiectul în cauză nu a fost acceptat la Sankt Petersburg.

Biserica de iarnă Sfântul Dumitru se găsește vizavi de biserica de vară. Ea poate fi inclusă în categoria bisericilor-sală, de plan dreptunghiular. Dinspre nord i se alătură un șir de spații auxiliare. Decorația clădirii se remarcă prin utilizarea coloanelor inspirate din ordinul doric și a ancadramentelor de ferestre încheiate în partea superioară în arc în acoladă.

Pe teritoriul complexului monastic se pot vedea construcții de natură clasicistă, eclectică și neoromânească. Arhitectura trapezei vechi se îndreaptă spre formele neoromânești, iar stăreția și casa arhiereului preiau elemente din arhitectura românească interbelică. Turnul-clopotniță cu poarta de intrare (1927), care seamănă cu clopotnița Catedralei Unirii din Alba-Iulia, însumează funcția de apărare și pe cea de observare43. El reia în compoziția fațadelor elemente inspirate din arhitectura medievală românească: foișor cu coloane robuste la ultimul nivel, volume laterale simetrice cu aspect de locuință fortificată de tip culă ș.a. Mănăstirea poate fi comparată cu o adevărată cetate: zidurile ei sunt flancate de turnuri. În general, prin exploatarea configurației terenului, prin efecte arhitecturale și plastice a fost creată o operă de mare valoare.

Sfânta Mănăstire Curchi păstrează cu sfințenie o raclă cu părticele din sfintele moaște ale Sfinților 14 mii de prunci din Betleem, Sf. Apostol Ahila, Sf. Ap. Zaheu, Sf. Irh. Nicolae Făcătorul de Minuni, Sf. Serafim de Sarov, Sfinții Mucenici din Muntenegru, Sf. Cuvioși mucenici din Lavra Sf. Sava uciși de arabi, Sf. Mucenic Iacob Persul, Sf. Mucenic Sebastian, Sf. Mucenic Gheorghe, Sf. Muceniță Prischila, Cuv. Muceniță Elisabeta, Sf. Mucenic Alexandru, Sf. Ignatie Briancianinov, Cuv. Părinți din Sinai și Rait, Cuvioșii Părinți de la Hozeva, Sf. Cuvios Simeon Noul Teolog, Sf. Stelian din Paflagonia, Sf. Cneaz Petru, Cuv. Onufrie de la Vorona, Cuv. Eufrosinia.

Mănăstirea Curchi figurează pe listele monumentelor de arhitectură UNESCO. Din punct de vedere arhitectonic, este una dintre cele mai frumoase din Republica Moldova, păstrând aproape nealterat stilul moldovenesc. „Și unde dacă nu aici, iubite vizitator, vei putea simți că nu ești singur, că Dumnezeu te iubește. În inima bătrânilor codri, sub cupolele chinoviei îl vei simți pe Dumnezeu aproape” – Arhimandrit Siluan (Șalaru)

Mănăstirea Curchi – nu este doar un important centru duhovnicesc, dar şi un loc de pelerinaj și turism.

Cotind sub pod la intersecţia de la Orhei şi mergînd vre-o zece km pe un drum bun, vedem cupole cu cruci aurite, apoi, şi peretele cu turnuri de pază, şi – ne oprim! Ieşim din maşină vrăjiţi. O măreţie mare a unirii frumuseţii naturii şi creaţiei omului – reflectată în apele lacului se înalţă spre cer biserica Naşterii Maicii Domnului – te face să încremeneşti de încîntare. Culorile aprinse ale bisericii–purpuriu cu alb – de parcă soarele a răsărit deasupra lacului, în înţelegere cu verdeaţa copacilor şi cu cerul siniliu crează un tablou de neuitat, repetat în oglinda lacului într-o manieră impresionistă.

Doar mai tîrziu observăm încă o biserică, ridicată pe deal, cu o clopotniţă veche, ce slujeşte drept porţi pentru mănăstire, şi apreciezi frumuseţea şi chibzuinţa ansamblului architectural în general.

Făcîndu-şi cruce la icoana Maicii Domnului, toţi intră pe teritoriul mănăstirii, intrăm şi noi. Curtea mănăstirii s-a întins pe o terasă deluroasă cu două nivele, şi acest specific a peisajului a fost folosit cu iscusinţă de creatorii complexului.

În zilele noastre această impresie de spiritualitate şi binecuvîntare a acestui loc este intensificată de străduinţa academicianului Alexandru Cibotaru – fostul director al grădinii botanice din Chişinău, care a transformat teritoriul mănăstirii într-un dendrariu cu vegeraţie rară.

Paşii singuri ne duc pe o cărare îngrijită spre biserica Naşterii Maicii Domnului. Culori aprinse, linii şi forme neobişnuite, bogăţia decorului se adună în această clădire sobră, încununată cu cinci cupole. Columnele albe pe fonul aprins – de ordin corinfic la primul plafon şi ionic – la al doilea, capitelii, cartuşe, geamuri rotunde, înrămate cu ornamente sculptate – totul vorbeşte despre rudenia cu vestita biserică ce poartă numele lui Andrei Pervozvanîi de la Kiev, construită după proiectul marelui Bartolomeo Rastrelli.