Ghidul mănăstirilor și schiturilor din Republica Moldova

Prăznuirea Icoanelor Maicii Domnului „Prodromița” și „Cu trei mâini” (Trichirusa) la Sfânta Mănăstire Sireți

Mănăstirea cu hramul „Sf. M. Mc. Iacob Persul” din s. Sireți, r-nul Strășeni, a fost timp de o noapte loc de pelerinaj pentru numeroși preoţi, tineri şi credincioşi din țară. Aşezarea monahală din apropierea Chișinăului a sărbătorit Cinstirea Icoanelor Maicii Domnului: numite „Prodromița” (1863) și „Cu trei mâini” (Trihirusa/sec. VIII) de la Sf. Munte Athos.

Cu acest deosebit prilej de bucurie duhovnicească a fost săvârșită Slujba Privegherii de toată noaptea, care a început la ora 22:00 și a cuprins: Vecernia mare, Litia, Utrenia, Ceasurile și Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur.

Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie praznicală a fost oficiată în sobor de preoți în frunte cu PS Ioan, Episcop de Soroca și Vicar al Mitropoliei Moldovei.

La slujba de sărbătoare ce a avut loc în Biserica mare a mănăstirii a participat: Starețul Sfintei Mănăstiri Sireți, PC Pr. Arhim. Porfirie (Dobre), Prot. Mitr. Octavian (Moșin), Paroh al Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din cadrul USM și Președinte al Sectorului Sinodal „Activitate Pastorală pentru Tineret”, precum și un sobor de preoţi şi diaconi, format din slujitori ai Sfintei Mănăstiri, dar și de la alte parohii din Eparhia Chișinăului.

Atmosfera de rugăciune a fost una cu totul specială, întrucât Icoana Maicii Domnului, asemănătoare cu cea de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos, dar și alte sfințenii care se păstrează în așezământul monahal, au putut fi venerate de pelerinii și enoriașii prezenți.

În Sfântul Munte Athos există o tradiţie ca la marile sărbători să se oficieze Privegherea de toată noaptea, în cadrul căreia sunt unite toate slujbele din ziua liturgică respectivă. Această rânduială a fost statornicită și în Sfânta Mănăstire Sireți, unde în fiecare an, la sărbătoarea Icoanelor Maicii Domnului: numite „Cu trei mâini” (Trihirusa) șiProdromița” se săvârșește Slujba Privegherii de toată noaptea în sobor de preoți, spre folosul monahilor şi al credincioșilor care vin în Sfânta Mănăstire.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Episcop Ioan a adresat un cuvânt predicatorial în care a vorbit celor prezenți despre istoricul celor 2 icoane ale Maicii Domnului prăznuite.

* * *

Icoana Maicii Domnului „Cu trei mâini” (Trihirusa) este una din cele mai vechi și mai cinstite icoane ale Născătoarei de Dumnezeu, iar creștinii noștri manifestă pioșenie specială pentru această sfințenie a Ortodoxiei. E mai scumpă dragostea Maicii Domnului faţă de noi, decât toate averile pământești, toate rangurile, tot ce este pe pământ de mare preţ. Or, cât de frumos o elogia pe Maica Domnului, Sf. Grigorie Palama: „Maica Domnului – locul tuturor harurilor, plinătatea a toată frumuseţea şi bunătatea, tablou şi icoană însufleţită a tot binele şi a toată bunătatea…”

Icoana Maicii Domnului „Cu trei mâini” (Trihirusa) este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin”. Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin, păstrată cu mare cinste în casa din Damasc.

Pomenirea icoanei Trihirusa se face în 4/17 decembrie, de praznicul Sfântului Ioan Damaschin, și în chip deosebit în zilele de 28 iunie/11 iulie și 12/25 iulie.

Istoricul Icoanei Maicii Lui Dumnezeu cea nefăcută de mână omenească – PRODROMIȚA

Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă.

Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter­mi­nat de pictat veşmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a priceput mai bine veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mână: Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.

Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.

Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie şi Nichifor:

Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat.

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, de asemenea și Sfânta Mănăstire Sireți se bucură de binecuvântarea Lui Dumnezeu prin prezența unei copii a acestei Icoane realizată în anul 1895.

O, Preacurată Fecioară, Împărăteasa îngerilor şi Stăpâna lumii, acoperă cu cinstitul Tău omofor pe cei care Te cinstesc pe Tine şi înalţă la rugăciune mâinile Tale cele sfinte, ca să se sfinţească şi lucrul mâinilor noastre şi să aducem din inimi smerite cântarea de mulţumire: Aliluia!