Ghidul mănăstirilor și schiturilor din Republica Moldova

Pelerinaj la Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din s. Zloți, r. Cimişlia

La o distanță de aproximativ 45 de km depărtare de capitala țării se află ascunsă în desișurile pădurii mănăstirea de călugări Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, din s. Zloți, r. Cimişlia – nucleu de credință și trăire monahală ce iradiază multă lumină în sufletele credincioșilor din partea de sud a țării noastre. Acest monument cu o istorie zbuciumată s-a născut din vechea ctitorie monahală a Egumenului Serafim Dabija, din anul 1941, care după închiderea schitului în anul 1949, a fost deportat în Siberia.

Ne mărturisește Părintele Ierodiacon Paisie, viețuitor al mănăstirii, că după închiderea schitului, actuala troiţă de lemn de la intrarea în biserica centrală a mănăstirii, având înălțimea de 6 metri, a fost mutată în cimitirul din Satul Nou de către localnici, pentru a fi salvată de autoritățile sovietice. Când cineva a dorit să o scurteze cu ferestrăul, pentru a nu atrage atenția autorităților, au început să curgă picături de sânge din aceasta, și astfel nu au mai tăiat-o. Crucea a fost readusă în mănăstire după redeschidere în anul 1996 de către Părintele Stareț Tobie.

În primăvara anului 1995 mănăstirea reînvie, fiind reînființată ca schit al mănăstirii Noul-Neamț. Tot în acel an a fost zidită și temelia bisericii centrale a așezământului monahal în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, care a fost sfințită de vrednicul de pomenire, Episcopul Dorimedont de Edineț și Briceni, care pe atunci era Stareț al mănăstirii Noul-Neamț.

În următorul an a fost construit și un corpus de chilii, stăreția și trapeza mănăstirii, fiind sfințit și Paraclisul înălțat în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor scârbiților”, unde se oficiază sfintele slujbe și rânduielile monahale în perioada rece a anului bisericesc, și în care, în această perioadă se desfășoară lucrările de pictură interioară.

Am găsit la mănăstirea Zloți multe candele aprinse, atât în biserici, cât și la troițele din curtea mănăstirii, semn că sfârșitul acestei lumii mai poate fi amânat, atâta timp cât mai este aprinsă o candelă în fața icoanelor, cât se mai rostește dintr-o inimă smerită de monah un sincer Doamne miluiește, cât există o Sfântă Liturghie și se mai aduce Jertfa cea nesângeroasă în Sfintele Altare.

Aceasta ne-a mărturisit-o astăzi Starețul mănăstirii, Părintele Arhim. Tobie că, forțele întunericului acestui veac pot fi biruite numai prin rugăciune, post, asceză, o minte curată și o viață sfântă: „Înarmându-ne cu toate acestea devenim cu ajutorul lui Dumnezeu mai puternici decât puterile întunericului, și chiar putem dărâma puterea iadului”.

Multe sfințenii se păstrează în Biserica Sf. Gheorghe a mănăstirii: Icoana Făcătoare de Minuni a Sf. Gheorghe de la mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos (copie din sec. XIX după original), Părticele din moaștele Cuvioșilor Părinți din Lavra-Peșterilor din Kiev, Icoana cu părticele din moaștele Sfântului Alexandru din Svir și alte mari sfințenii ale Sfintei noastre Ortodoxii.

Un loc aparte însă în istoria și viața mănăstirii îl ocupă vechea Icoană a Maicii Domnului „Bucuria tuturor scârbiților” numită și „Icoana tămăduirii” de la mănăstirea Zloți.

Prin rugăciunile înălțate la această sfântă icoană a Maicii Domnului, părinții și frații mănăstirii au reușit să înalțe această fortăreață monahală și să treacă peste toate ispitele și încercările vremii. Dincolo de aceasta, multă lume vine la ea pentru a se ruga cu credință și a primi ajutor întru necazuri și boli trupești și sufletești, de aceea ea este considerată și numită de către mulți „Făcătoare și Purtătoare de minuni și vindecări”.

Pentru aceasta, călugării mănăstirii nu încetează a-i aduce zilnic rugăciuni, laude și mulțumiri Maicii Sfinte pentru aceste izbăviri și minuni întâmplate pe parcursul aflării acesteia atât în mănăstire, cât și în pelerinajele ei prin diferite localități la solicitarea creștinilor.

Dacă până în prezent se putea ajunge din Chișinău la mănăstirea Zloți mai ușor cu trenul, acum, după ce s-a închis această cursă spre Basarabeasca, la mănăstire se poate ajunge doar cu mașina personală. Cea mai scurtă și accesibilă cale trece prin satele Băcioi (mun. Chişinău), Răzeni (r. Ialoveni) și Zloți. Se merge paralel cu calea ferată pe drumul recent construit din pietriș până la mănăstire.

O altă variantă posibilă de a ajunge la mănăstire este și cursa regulată din Chișinău, care pornește în fiecare zi de vineri seara, la orele 19.30 și merge direct la Mănăstirea Zloți (tel. de contact al persoanei responsabile de pelerinaj: 060704984, 079658599).

 

Text: Serghei Crudu, teolog

Foto: Preot Mihail Bortă